Constante Universale

Sărbători de căcat!

2009-12-15T12:36:00.001-08:00

E un frigu dracu de îți clănțăne și dinții de la pieptene, viscolește de ajungi om de zăpadă după 3 metri parcurși în aer liber, suflă vântul la aceeași temperatură prin portofel și buzunare, nu ești în stare să te descurci în societate, nu ești capabil să-i faci fericiți pe cei dragi, ești irascibil ca o mâță în perioada cheie (niciodata să nu ai încredere în ce sângerează cinci zile pe lună și nu moare), ești tras la răspundere pentru tot, șeful nu prea te agrează, prietenii sunt fericiți și plecați, deci stai singur și te uiți pierdut în monitor așteptând o mană cerească să te facă să nu te mai simți singur, dar a dracu nu vine, îți dai în cap că nu ești în stare să faci nimic, te simți vinovat, singur, pierdut ca un câine, degeri de frig și cu toate astea zâmbești când îți urează lumea sărbători fericite. Trist... Mai sunt și oameni d-ăștia...

No woman no cry... Basm în cinci acte - scris de Porumbelul Călător

2009-12-09T14:35:00.000-08:00

Actul I

A fost odată un gagiu, mânca-l-ar raiul, care avea și el o prietenă, mânca-o-ar raiul... (în concluzie mânca-i-ar raiul împreună, că separat nu vroia niciunul). Erau împreună de vreun an și vreo lună de zile (la aniversarea de un an și o lună tipul a uitat să-i spună tipei la mulți ani, dar asta a fost situația.). Cât au fost unul lângă altul totul mergea strună... dragoste peste dragoste, fericire cât cuprinde, nici urmă de neînțelegere.

Actul II

La un moment dat, tipul a trebuit să plece peste mări si țări. Noroc cu porumbelul călător pe care îl chema Yahoo&Cosmote că-i mai ajuta pe dragastoși să-și împărtășească sentimentele. Dar la scurt timp, nefiind în cunoștință de cauză, tipul a început să fie bântuit de gânduri negre. Oare ce făcea aleasa lui cât el era plecat peste mări si țări? Ea, fiind interesată de alchimie, și-a văzut de treabă căutând și împărtășind această artă împreună cu tovarășii, care majoritatea erau cavaleri si feți frumoși veniți de prin lume ca să dea mai departe această știință.

Actul III

Porumbelul călător se prinsese de șmecherie și începu să călătorească mai des. Și astfel Prâslea al nostru a început sa roadă din pernă noaptea de frica vreunei dezamăgiri din partea lu` madam Ileana Cosânzeana. Au mers toate ca pe ghimpi cât a urmat, cu ciondăneli, împăcări, neînțelegeri, până când subit și curios, au cedat amândoi. Și au început feciorii a plânge, mai mai de se scurgea și necuratul de milă când îi vedea. El, mai prostănac din fire, nu vroia a înțelege că defapt aleasa lui nu vrea cu niciun gând să-i facă rău, dar el nimic, tot o ținea sus și tare că ea defapt vrea altceva.

Actul IV

Colac peste pupăză, preafrumusețea sa Ileana Cosânzeana, la un turnir artistic, și-a ales tema dragostei. Și ce altceva să scrie ea decât orișice nemulțumiri avusese înainte, până la al nostru Prâslea? Prâslea, când auzi, se făcu negru de supărare, fraierul crezând că defapt ea iși dorea mai mult decât orice pe lume să aibă din nou ce avusese, fără să judece situația actuală, care îi demonstra mai mult decât evident că nu are de ce să își facă griji. Totuși ea i-a promis, ca rasplată pentru că a suportat atâta durere, că va strecura prin prelegeri și una fericită, dedicată lui.

Actul V

Porumbelul călător mai făcu câteva drumuri peste cele șapte mări si cele șapte țări, și i-a împăcat pe cei doi, sperând că e permanent. Și a mai adăugat, fără ca cei doi să știe, la una din epistole, scrisă de el si dedicată ei, fragmentul:"Vreau doar să înțelegi că tot ce îmi doresc este spre binele tău, și nu sunt pregătit să fac niciun compromis sau să-mi asum niciun risc care ar putea să ne pună în pericol câtuși de puțin. Forever yours, baby."

Planuri de viitor.

2009-12-09T08:31:00.000-08:00

Undeva in viitorul apropiat voi incepe un nou blog, alaturi de Ioana, in care vom trata diferite teme. Voi reveni cu amanunte cat de repede se poate.

Să mori tu, mă?

2009-12-07T06:51:00.000-08:00

Băi Traiane, bă, iar ai slobozit cățeaua, mă. Mă ție nu ți-ar plăcea să trăiești într-o țară corectă, normală, în care să nu ai foame de bani și de putere, în care să nu conduci alături de martalogii tăi ca niște javre? Îmi pare rău dacă sunt prea direct sau prea violent aici, dar cum să nu fiu când tot ce ai făcut a denotat cea mai clară lipsă de respect si diplomație? Fraiere, l-am votat până și pe Geoana, numai ca să scap de tine. Ne ții discursuri de corectitudine si Românie modernă si eficientă. Să mori tu, mă? Să mori tu? Mori dă-te dracu.

Metal Heart

2009-11-23T11:38:00.000-08:00

Asa cum poate multi stiu, am fost pentru mult timp un om al muzicii in adevaratul sens al cuvantului - adica a true metal dictionary, ascultator inrait, compozitor nebunesc, si interpret (fara adjectiv, il las la latitudinea voastra). A fost un vis pe care mi l-am implinit in intregime intr-o perioada in care nu aveam alte lucruri pe cap. Aveam timp sa ma gandesc la abilitatile mele de muzician intru totul. Nu spun ca am facut mare lucru, dar eu am fost multumit de mine, colegii mei de trupE au fost multumiti, si sper ca nu am dezamagit pe nimeni. Totul a fost o cursa nebuneasca de a atinge noi limite, si de a experimenta genuri si complexitati peste nivelul normal al muzicii de la momentul acela... Imi aduc aminte cu dor de momentele in care imi lingeam suav chitara, de momentele cand vroia Tobi sa mi-o taie (chitara, perversilor) cu flexul, cand avea Grig parul lung (futu-ti chelia matii >:P), si de faptul ca ma simteam gay daca purtam un tricou cu Nightwish pe care mi-l luase mama pentru ca vazuse si ea in final ca imi place sa ascult o trupa fara grohaituri si ragete (asa zisul groh-metal pe care il cunoastem cu totii. Meshuggah la putere.). Mi-e dor de vremurile cand imi iubeam chitara mai mult decat iubesc astazi pe cine merita (da iubito, au fost si vremuri de-alea).

Imi aduc aminte ca ne mutasem odata cu sala de repetitii la Tatarani (un sat obscur langa Ploiesti), stiind ca aveam sa batem drum lung aproape zilnic ca sa avem si noi parte de cateva ore de deconectare intru muzica. Locul era sediul unei firme detinute de tatal vocalistului nostru. Locul avea in spate o magazie in care erau fel si fe de scule industriale. Acolo este legendarul loc unde a incercat Tobi sa MI-O TAIE CU FLEXU'...

...si unde ma simteam atat de homogay cu tricoul cu Nightwish.

La Tatarani au avut loc repetitiile si pregatirile pentru concertul trupei Chapeau Bas, trupa condusa de violonistul Iustin Galea, fiul actorului Ilie Galea de la TTCP (Teatrul Toma Caragiu - Ploiesti). Reprezentatia a fost una exemplara, precedata de un moment solo al trupei Old Number, trupa in care activam la momentul acela. Fusesem abordat, alaturi de Tobi, de catre Iustin sa-l ajutam cu instrumentalele pentru respectivul concert. Totul a iesit excelent, pana in momentul cand au dat baietii cu tort si sampanie pe tobe, pe care a trebuit sa stam sa le curatam a doua zi. Cu stupoare am observat dupa vreo doua saptamani o fleasca de tort pe lustra (Detalii detalii). In ziua post-concert sedeam ca un rocker modern, in cur, cu toba mare batandu-mi in spate, cersind pentru o mie de lei.

Concertul a fost al doilea din seria Tedi-the-colour-haired-guitarist. Aveam parul mov ->

Si tricou alb ->

Si camasa neagra (zici c-am fost Juanes la faza asta ;) ) ->

Chiar in conditiile astea, cel mai nebunesc, jmecher, haladit, tare, bengos, marfar, blana, coarne, piele, extrapulifantastic concert a fost Live in BaiTovarashe, 1 Decembrie 2007. Numele de Live in BaiTovarashe nu a fost dat la caterinca, ci cu un motiv bine intemeiat. Concertul a avut loc in Club Steel, BAICOI si sa ma ierte Dumnezeu da era prea pielea pulii sa scrii pe afis ca vrei sa canti in BaiCOI. (Sa ni-l amintim pe Catalin care a salutat toata multimea cu 2 cuvinte: OLA, BA!) in gandul meu... o laba sa dai tu. In fine, a fost cel mai shtutz concert ever. Iustin si-a facut prezenta simtita si aici, facand un spectacol mirific.

Tocmai incepuse primul concert din seria Tedi-the-coloured-hair-guitarist -> aveam parul verde

Au fost niste vremuri in care totul era perfect, totul se rezuma la niste note pe un portativ, la repetitii cu lumina stinsa, la traitul vietii pana la maxim. Imi e dor de vremurile acelea mai mult decat mi-ar fi dor de o mana daca n-as avea-o (sa nu fie in ceas rau). Pentru asta... dedic trupei Old Number toate respectele mele, toata parerea de rau ca nu a putut sa mearga mai departe, toata dragostea si toate visele mele. Keeper of the light, I am the seed of hope and those who will not follow shall hang by the rope. Rest in peace.

Mi-a placut...

2009-11-22T14:31:00.000-08:00

Mi-a placut cand m-ai mangaiat pe par... mi-a placut cand mi-ai soptit in ureche lucruri pe care numai tu puteai sa le spui... mi-a placut cand mi-ai intors spatele si cand ai facut pe suparata... mi-a placut cand ai renuntat la tot pentru mine... mi-a placut cand n-ai renuntat la nimic pentru mine... mi-a placut cand m-ai dus in rai... mi-a placut cand m-ai trimis in iad... mi-a placut cand ai venit sa ma vezi... mi-a placut cand ai plans langa mine... mi-a placut tot. Tie ti-o fi placand?

Collateral damage

2009-11-18T12:34:00.000-08:00

Mi-am pierdut tot echilibrul intr-o lupta pe care speram sa o intorc macar putin in favoarea mea. Tot ce-am obtinut a fost un val de neintelegeri si obscuritati, prea infime ca sa poata fie detectate chiar si de cel mai fin si mai ascutit simt. Am simtit-o totusi, cu fiecare centimetru patrat de piele, cu fiecare deciBel de auz, cu fiecare electronVolt de gust, cu fiecare nanometru de privire si cu fiecare microPascal de presiune pe terminalele mele tactile. Durerea indusa a fost atat de aspra si fierbinte incat am simtit un fior de o amploare astronomica strabatandu-mi fiecare axon si fiecare dendrita si fiecare legatura sinaptica din corp. Panica indusa a fost atat de apasatoare incat m-am vazut trimis parca in alta lume, deportat intr-o zona moarta, goala, lipsita de ultima urma de omenie, un loc in care aveam sa-mi traiesc tot ce-a mai ramas din ceea ce numeam eu viata pana atunci. Am scapat zbatandu-ma ca un miel in chinuri la taiere. Am vazut toata viata trecandu-mi in fata ochilor, cu toate bunele si relele ei, implorand pe oricine ar fi vrut sa ma asculte, sa ma lase sa mai vad macar odata motivul traiului meu. Am scapat din convingere, din forta, din dragoste, si cu toata eleganta universala care umple cele mai trainice fapte. Am razbit cu speranta ca as mai putea sa mai iubesc odata. Si am facut-o. Si ii multumesc, pentru ca s-a obosit sa ma asculte cand eu nu as fi facut-o, si a stiut sa vindece rana pe care ea cu mana si cu sufletul ei au sapat-o in mine. E liniste... deocamdata... pentru putin timp... dar voi incerca sa-l traiesc ca pe o eternitate... pentru ca data viitoare probabil nu o sa mai scap... desi continua sa ma asigure ca totul va fi bine. Sunt in lumea mea, si o traiesc cum simt eu. Imi pare rau. Imi pare nespus de rau. Mi-as da viata pentru ea. In cele mai rele chinuri. As face-o fericita cu fiecare centimetru patrat de piele, cu fiecare electronVolt de gust, cu fiecare deciBel de auz, cu fiecare nanometru de privire si cu fiecare microPascal de presiune care-mi mangaie terminalele tactile.

Continuare.

2009-11-18T12:32:00.000-08:00

Si totusi ea a avut loc in tot ce-a fost al meu... si e un lucru la care tanjesc mai mult decat la cele mai arzatoare nevoi ale individului... si doare...

Pentru unica persoana care merita...

2009-11-17T13:14:00.001-08:00

Am decis sa las un pic la o parte carutza de mitocanie urbana din blogul asta, si sa acord cateva randuri persoanei care poarta cea mai mare insemnatate pentru mine. Poate ca uneori m-am purtat absurd, poate ca uneori am gresit, poate am gresit fiindca am vrut, sau poate ca nu, pentru ca m-a inteles de fiecare data, pentru ca are si ea defectele ei, pentru ca e om, pentru ca ii pasa, pentru ca cel putin eu cred ca-i pasa (in fond, asta conteaza), pentru ca ma intelege, pentru ca suntem nedespartiti de mai bine de un an, pentru ca ma calca pe nervi, pentru ca eu cred ca ma ignora, pentru ca ma adora, pentru ca ma iubeste, pentru ca o iubesc. Stick close, love.

TU (o sa te duci dracu...) .RO

2009-10-07T11:25:00.000-07:00

Prima mea intalnire cu turoul de serviciu a decurs ca lacrima. dai comanda, astepti putin si te trezesti c'o fleasca'n geam ca ti'a venit pachetul. Mergi la posta, injuri cocalarii care scuipa seminte la colt, intri in posta, astepti 30 d min la coada, si iti iei coletul. Pana mea. Multumesc Tu.ro pentru noul articol vestimentar. Hanorac marime, L, Negru, cu urmatorul artwork:

Maaamaaaa

2009-09-16T15:27:00.000-07:00

Un iepuras traia departe peste sapte mari si sapte tari. Intr'o dimineata iepurasul se trezeste mahmur si exclama cu patos: Ba sa'mi bag pula ce departe stau...

Examenul de Bacalaureat 2009

2009-01-26T07:58:00.000-08:00

Fi'r'ar el sa fie de bac. Fi'i'ar in ciorba si'n sarmale sa'i fie de scuipatura. Sa'i curga carpele pe spinare de bac latzos si lipsit de scruFule. Da'i'ar nasu sa'i dea foc de examen spiritualizat in ratia lui de rom cu taste. Sta'i'ar mecanica'n modernism cum imi sta mie mintea la plastic. Manca'si'ar nota fiarta numa` cu spirt filtrat. Sa'i fie painea de bine cand i'o fi mai greatza. Imi iubesc scoala.

Eu? Eu nu sufar de nebunie. Eu ma bucur de ea pe deplin.

2008-06-17T10:40:00.000-07:00

Am draci. Azi am draci, si punct. AM DRACI. AZI AM DRACI. SA NU TE PRIND CA TE IEI DE MINE CA AI DAT DE DRACU. AZI AM DRACI, DA??? EU AM DRACI. TACI DIN GURA CA NU STII CUM E SA AI DRACI. CAND OI AVEA SI TU DRACI SA INCHIZI GURA. TU CAND VORBESTI CU MINE SA TACI DIN GURA, AI INTELES? M'am calmat. DAR AM DRACI. AZI AM DRACI, NUJ PE CINE, NUJ DE CE, DAR EU AZI AM DRACI. NU INCERCA SA DISCUTI CU MINE CA O SA VORBESTI CU PERETII. PANA SI AIA AU DRACI. DRACI, DRACI, DRACI, DE N ORI DRACI UNDE N E SUMA CAND X TINDE LA 100 DIN X PATRAT LUA'O'AR DRACU DE MATEMATICA, DA'R'AR DRACII'N EA. AM DRACI, NU TE SUPORT, PA.

Legaturi de Familie.

2008-06-03T06:10:00.000-07:00

M'am casatorit cu o vaduva... care avea o fata... MARE. Tatal meu s'a casatorit cu fata... MARE, adica fata nevestei mele. Nevasta mea devenise soacra tatalui meu, fiica mea vitrega, adica fata nevestei mele devenise mama mea, iar tatal meu, ginerele meu. Mama mea vitrega, adica sotia mea vitrega, a nascut un baiat care mi'a devenit nepot, iar eu am devenit bunicul fratelui meu. Acum, sotia mea a nascut si ea un baiat, care a devenit cumnatul tatalui meu deoarece era fratele fiicei mele vitrege, iar fiica mea vitrega, adica sotia tatalui meu a devenit bunica fratelui ei fiindca eu sunt tatal vitreg al tatalui meu, fiind casatorit cu mama nevestei sale. Fiul meu e fratele si totodata fiul bunicii mele vitrege, deoarece sotia mea e nora fetei sale. Astfel eu am devenit tatal vitreg al mamei mele vitrege, tatal meu e fiul meu, mama mea e fiica mea, bunica'mea e nevasta'mea, iar eu imi sunt mie insumi si tata si fiu.

Joci si pierzi daca nu esti cuartz.

2008-06-01T08:18:00.001-07:00

Impartial umarind evolutia festivalului "Primavera 2008" am ajuns la cea mai relevanta concluzie posibila. Important nu este cum te prefaci, ci important e sa traiesti. Important nu e sa zbori, important e sa dobori. Important nu e sa incerci, important e sa dai. Din motivele aici de baza, festivalul Primavera 2008 s'a incadrat din nou in categoria "Evenimente Romanesti Pursange". Nu sunt in masura sa ii critic pe grei, fiindca nu sunt decat un muritor (vorba vine), in schimb consider ca cel mai important a fost ca desi am pierdut mult mai mult decat un premiu banal, am incercat sa recunosc ce a fost adevarat. Au fost persoane care m'au ajutat sa vad adevarul. Nu ii voi numi fiindca din nou nu ma simt in masura sa fac asta. Au fost si acei oameni care au aratat ca desi aparentele ard, profunzimile sting. Nici aici nu dezvalui nume, dar aici, cei in cauza se vor simti. Un festival de o organizare impresionanta, si de o amploare impresionanta (rocada mare daca vorbim de sens.), Primavera 2008 a aratat ca nimic nu este imposibil, si ca o fraza memorabila rostita pe scena sambata in jurul pranzului, s'a dovedit a fi mai mult decat adevarata. Cine stie cunoaste. Multumesc in acest context celor care au participat, si felicitarile mele celor care au aratat cum se face: Sardonix - I.L.Caragiale Ploiesti, Resita, Zent - Gabi Petre, si... Oglinzi - M. Cantacuzino, Sinaia. Felicitari.

Minte'ma... Latzos...

2008-05-11T08:19:00.000-07:00

E 11 mai si ma chinui sa imi traiesc viata cu 2 oameni pe care nu o sa'i inteleg in viata mea. Sa dea boala. Domnia sa doamna regizor, apelata de catre ma'sa sub numele de Aiana Dinu, are o sora, o mandrete de copila*. In baza acestui principiu, in urma convietuirii mele pentru cateva ore alaturi de cele doua doamne, am ajuns sa'mi cataloghez situatia ca fiind penibila. Vazut fiind ca un strain pe acele meleaguri, Marci (asa o cheama pe bestie) s'a gandit ca "Nu e bine sa vorbesti cu strainii. Bate'i." Motiv pentru care am ajuns acasa cu nasul spart de catre o sticla de apa proiectata milimetric din mainile bestiei. Toate bune si frumoase. Pranzul a fost extrapulifantastic. Bestia refuza sa manance, Bestia cea mare o implora pe Bestia cea mica sa manance, Bestioiul de mine nu scotea un cuvant. Tot eu am ajuns ars pe mana, tot eu mi'am rupt degetul in plasa de la geam, tot eu am RUPT plasa de la geam (involuntar), tot eu am ramas PROST cand am observat ce buna era haleala. Aia e. Nu mi'e frica sa recunosc. Imi iubesc aproapele. Mananc deci Exist. Prost esti, nu te bag in seama. Desi vad ca multi ma considera prost, toti acestia se baga in seama prea mult. Legi intortocheate ale naturii. Va iubesc.

Berbeci

2008-05-11T06:13:00.000-07:00

Ceea ce mi se pare atat de frumos la berbeci este ca sunt singurele animale pe care se poate testa culmea presiunii. Prietenii stiu de ce. Acele superbe coarne care se incolacesc in jurul aerului care ramane prins captiv acolo (si care uneori se si impute) sunt dovada unei indelungi scremeri pentru a crea acest animal atat de pur in forma, si atat de dureros in lupta. A fi berbec in ziua de azi este catalogat ca fiind un lucru naspa si nasol si de cacat si... te doare mintea. Eu consider ca nu e asa. Eu consider ca a fi berbec este ceva pur, frumos, si de nemaigasit. Frati, judecati putin. Poate fi frumos. ;;)