Minte'ma... Latzos...

E 11 mai si ma chinui sa imi traiesc viata cu 2 oameni pe care nu o sa'i inteleg in viata mea. Sa dea boala. Domnia sa doamna regizor, apelata de catre ma'sa sub numele de Aiana Dinu, are o sora, o mandrete de copila*. In baza acestui principiu, in urma convietuirii mele pentru cateva ore alaturi de cele doua doamne, am ajuns sa'mi cataloghez situatia ca fiind penibila. Vazut fiind ca un strain pe acele meleaguri, Marci (asa o cheama pe bestie) s'a gandit ca "Nu e bine sa vorbesti cu strainii. Bate'i." Motiv pentru care am ajuns acasa cu nasul spart de catre o sticla de apa proiectata milimetric din mainile bestiei. Toate bune si frumoase. Pranzul a fost extrapulifantastic. Bestia refuza sa manance, Bestia cea mare o implora pe Bestia cea mica sa manance, Bestioiul de mine nu scotea un cuvant. Tot eu am ajuns ars pe mana, tot eu mi'am rupt degetul in plasa de la geam, tot eu am RUPT plasa de la geam (involuntar), tot eu am ramas PROST cand am observat ce buna era haleala. Aia e. Nu mi'e frica sa recunosc. Imi iubesc aproapele. Mananc deci Exist. Prost esti, nu te bag in seama. Desi vad ca multi ma considera prost, toti acestia se baga in seama prea mult. Legi intortocheate ale naturii. Va iubesc.

Berbeci

Ceea ce mi se pare atat de frumos la berbeci este ca sunt singurele animale pe care se poate testa culmea presiunii. Prietenii stiu de ce. Acele superbe coarne care se incolacesc in jurul aerului care ramane prins captiv acolo (si care uneori se si impute) sunt dovada unei indelungi scremeri pentru a crea acest animal atat de pur in forma, si atat de dureros in lupta. A fi berbec in ziua de azi este catalogat ca fiind un lucru naspa si nasol si de cacat si... te doare mintea. Eu consider ca nu e asa. Eu consider ca a fi berbec este ceva pur, frumos, si de nemaigasit. Frati, judecati putin. Poate fi frumos. ;;)