Asa cum poate multi stiu, am fost pentru mult timp un om al muzicii in adevaratul sens al cuvantului - adica a true metal dictionary, ascultator inrait, compozitor nebunesc, si interpret (fara adjectiv, il las la latitudinea voastra). A fost un vis pe care mi l-am implinit in intregime intr-o perioada in care nu aveam alte lucruri pe cap. Aveam timp sa ma gandesc la abilitatile mele de muzician intru totul. Nu spun ca am facut mare lucru, dar eu am fost multumit de mine, colegii mei de trupE au fost multumiti, si sper ca nu am dezamagit pe nimeni. Totul a fost o cursa nebuneasca de a atinge noi limite, si de a experimenta genuri si complexitati peste nivelul normal al muzicii de la momentul acela... Imi aduc aminte cu dor de momentele in care imi lingeam suav chitara, de momentele cand vroia Tobi sa mi-o taie (chitara, perversilor) cu flexul, cand avea Grig parul lung (futu-ti chelia matii >:P), si de faptul ca ma simteam gay daca purtam un tricou cu Nightwish pe care mi-l luase mama pentru ca vazuse si ea in final ca imi place sa ascult o trupa fara grohaituri si ragete (asa zisul groh-metal pe care il cunoastem cu totii. Meshuggah la putere.). Mi-e dor de vremurile cand imi iubeam chitara mai mult decat iubesc astazi pe cine merita (da iubito, au fost si vremuri de-alea).
Imi aduc aminte ca ne mutasem odata cu sala de repetitii la Tatarani (un sat obscur langa Ploiesti), stiind ca aveam sa batem drum lung aproape zilnic ca sa avem si noi parte de cateva ore de deconectare intru muzica. Locul era sediul unei firme detinute de tatal vocalistului nostru. Locul avea in spate o magazie in care erau fel si fe de scule industriale. Acolo este legendarul loc unde a incercat Tobi sa MI-O TAIE CU FLEXU'...
...si unde ma simteam atat de homogay cu tricoul cu Nightwish.
La Tatarani au avut loc repetitiile si pregatirile pentru concertul trupei Chapeau Bas, trupa condusa de violonistul Iustin Galea, fiul actorului Ilie Galea de la TTCP (Teatrul Toma Caragiu - Ploiesti). Reprezentatia a fost una exemplara, precedata de un moment solo al trupei Old Number, trupa in care activam la momentul acela. Fusesem abordat, alaturi de Tobi, de catre Iustin sa-l ajutam cu instrumentalele pentru respectivul concert. Totul a iesit excelent, pana in momentul cand au dat baietii cu tort si sampanie pe tobe, pe care a trebuit sa stam sa le curatam a doua zi. Cu stupoare am observat dupa vreo doua saptamani o fleasca de tort pe lustra (Detalii detalii). In ziua post-concert sedeam ca un rocker modern, in cur, cu toba mare batandu-mi in spate, cersind pentru o mie de lei.
Concertul a fost al doilea din seria Tedi-the-colour-haired-guitarist. Aveam parul mov ->
Si tricou alb ->
Si camasa neagra (zici c-am fost Juanes la faza asta ;) ) ->
Chiar in conditiile astea, cel mai nebunesc, jmecher, haladit, tare, bengos, marfar, blana, coarne, piele, extrapulifantastic concert a fost Live in BaiTovarashe, 1 Decembrie 2007. Numele de Live in BaiTovarashe nu a fost dat la caterinca, ci cu un motiv bine intemeiat. Concertul a avut loc in Club Steel, BAICOI si sa ma ierte Dumnezeu da era prea pielea pulii sa scrii pe afis ca vrei sa canti in BaiCOI. (Sa ni-l amintim pe Catalin care a salutat toata multimea cu 2 cuvinte: OLA, BA!) in gandul meu... o laba sa dai tu. In fine, a fost cel mai shtutz concert ever. Iustin si-a facut prezenta simtita si aici, facand un spectacol mirific.
Tocmai incepuse primul concert din seria Tedi-the-coloured-hair-guitarist -> aveam parul verde
Au fost niste vremuri in care totul era perfect, totul se rezuma la niste note pe un portativ, la repetitii cu lumina stinsa, la traitul vietii pana la maxim. Imi e dor de vremurile acelea mai mult decat mi-ar fi dor de o mana daca n-as avea-o (sa nu fie in ceas rau). Pentru asta... dedic trupei Old Number toate respectele mele, toata parerea de rau ca nu a putut sa mearga mai departe, toata dragostea si toate visele mele. Keeper of the light, I am the seed of hope and those who will not follow shall hang by the rope. Rest in peace.
